Vlad Țepeș (Dracula)

La 8 februarie 1431, un grup de nobili venind din Ţara Românească şi purtând cu ei un sceptru princiar i-au facut pe mulţi locuitori din Nurnberg, pe atunci oraşul dietelor imperiale, să sfideze frigul şi să ia parte la un eveniment istoric important: împaratul Sigismund de Luxemburg acorda domnia Tarii Romanesti lui Vlad, cel care trăise la curtea sa vreme de 8 ani. Chiar in acea zi, împaratul Sigismund dăruia alesului sau un colier şi un medalion de aur având gravat un dragon, însemnul Cavalerilor Ordinului purtând numele misticului animal.

În aşteptarea încoronării, Vlad şi familia sa pleaca la Sighişoara, în Transilvania, unde intemeiază o monetărie. Pentru primele doua monede bătute, Vlad va folosi însemnul peceţii sale: dragonul. Acest lucru explică faptul că românii, al căror fond de cuvinte este în majoritate latin, l-au poreclit Dracula (din latinescul Draco-Onis). In limba româna drac înseamna diavol.

Fiul lui Vlad al II-lea Dracul, viitorul domn Vlad Ţepeş, şi-a petrecut copilăria la Sighişoara, a fost luat ostatic de turci, s-a refugiat apoi la unchiul său, Iancu de Hunedoara, un nobil român cu a cărui fiică se va căsători, şi a devenit domnitor al Ţării Româneşti la 22 august 1456. Către sfârşitul anului 1476, el este ucis la Snagov de boierul Laiota Basarab, care succede la tronul Ţării Româneşti. Trupul domnitorului Vlad Ţepeş fără cap, acesta fiind dus la Istanbul drept dovadă a uciderii lui, se odihneşte sub lespezile mănăstirii Snagov.